Relieful şi vegetaţia

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică este tributară bazinului hidrografic al Mureşului. Reţeaua este formată din:
• Râul Visa (care, parţial, reprezintă limita de est a comunei) şi afluenţii săi: Pârâul Satului, pârâul Râura (care reprezintă, parţial, limita de sud a comunei, împreună cu afluenţii Alămor şi Mesteaca); râul Visa mai primeşte, de pe teritoriul comunei vecine Slimnic, alte două cursuri de apă - pârâul Slimnic şi cel din Valea Ruşilor;
• Râul Secaşul Mic, împreună cu afluenţii săi, Lunca Satului şi Valea Pustie (ultimul reprezintă, parţial, limita de nord-vest a comunei).

Râul Visa traversează de la sud - sud-est - nord-est teritoriile administrative ale comunelor Loamneş şi Slimnic; afluentul său, Pârâul Satului, traversează intravilanul localităţii Haşag, de la sud-vest la est; pârâul Râura traversează de la vest la est teritoriul administrativ al comunei Loamneş, iar afluentul său, Alămor, traversează intravilanul localităţii cu acelaşi nume de la vest la est; pârâul Mesteaca, afluent al Alămorului, traversează de la nord-vest la sud-est teritoriul administrativ al localităţii Alămor, iar cursul de apă din Valea Trocarului (situată în amonte de confluenţa dintre Alămor şi Mesteaca) străbate de la nord - nord-est la sud - est teritoriul administrativ al localităţii Loamneş - Mândra.
Râul Secaşul Mic este afluent al Târnavei Mici, cu confluenţa în afara judeţului Sibiu, traversează de la est la vest teritoriul administrativ al localităţii Sădinca. Pârâul Lunca Satului este afluent al Secaşului Mic, cu confluenţă pe teritoriul administrativ al comunei Cenade, din judeţul Alba, traversează de la vest la nord - est teritoriul administrativ al comunei Loamneş. Pe cursul pârâului Alămor se află „eleşteul de la Mândra" (în amonte de zona de confluenţă a Alămorului şi Râurei), arie avifaunistică protejată.
Scurgerea multianuală, cu repartiţia în timp şi spaţiu, este caracterizată de o gamă de valori cu amplitudine cuprinsă între 2,30 şi 2,50 l/s/km2 în zona Secaşelor. Scurgerea minimă se produce atât în perioada de vară spre toamnă, datorită precipitaţiilor reduse, cât şi iarna, datorită îngheţului şi precipitaţiilor sub forma de zăpadă, cele mai reduse debite fiind înregistrate iarna.
Teritoriile riverane acestor văi sunt caracterizate prin acumularea apelor din precipitaţii în perioadele în care acestea sunt abundente ( primăvara), fapt care conduce atât la formarea viiturilor şi inundarea zonelor limitrofe, cât şi la ridicarea nivelului pânzei freatice (cu cca. 1,0 - 1,50 m).
Nivelul apei freatice variază de la circa 10,0 - 20,0 m în zonele cu cote de nivel mai înalte (pe platouri şi versanţi), până la 0,50 - 2,0 m în apropierea luncilor. La baza versanţilor şi în zonele cu alunecări pe versanţi, pânza de apă freatică apare sub formă de izvoare de coastă, care crează în jur zone cu exces de umiditate.
Bazinele Secaşelor dispun de straturi purtătoare de ape subterane foarte sărace, cu debit scăzut şi calitate nu totdeauna corespunzătoare. Predomină apele bicarbonate mineralizate (mineralizare moderată), iar, local, clorurate.

 

Clima

Teritoriul judeţului Sibiu aparţine climei temperat-continental-moderate de nuanţă central-europeană, diferenţiată foarte mult în funcţie de trăsăturile locale ale reliefului. Astfel, trebuie făcută o deosebire clară între clima specifică munţilor, cea a dealurilor şi a depresiunilor.
Tipul de climă corespunzător Podişului Secaşelor este cel continental cu influenţă oceanică, caracterizat prin ierni moderate şi veri răcoroase.
În regimul vânturilor, pe teritoriul comunei, ca, de altfel, pe întreg teritoriul din nordul judeţului Sibiu, dominante sunt cele din direcţiile sud-vest şi nord-est (18% şi 14,5 %), urmate de cele nord şi sud (9,5% şi 9,0%). Direcţiilor sud-vest şi sud le revin şi cele mai mari viteze medii anuale (9,0 m/s, respectiv 6,0 m/s), urmate de direcţiile nord şi nord-est (4,5 m/s).
Primăvara, dinspre munţii Cindrelului (direcţia sud-vest) bate „Vântul Mare" sau „Mâncătorul de Zăpezi", un vânt cald, care grăbeşte topirea zăpezilor (foehnul), iar în lunile sezonului cald, din direcţia vest şi sud-est, bate Austrul, un vânt cald şi urcat.


Soluri

Terenul arabil al comunei Loamneş este situat pe următoarele grupe de sol:
• sol brun de pădure, puternic humifer, are o fertilitate bună; pe terenuri cu texturi mai fine ( argiloase) agrothenica se aplică mai greoi;
• sol brun de pădure , puternic humifer ( gleizat sau pseudogelizat), este întâlnit pe terenuri plane sau uşor înclinate; datorită existenţei unui orizont cu permeabilitate mai scăzută apa din precipitaţii stagnează, producând pseudogleizarea ( aceasta reduce fertilitatea naturală în funcţie de durata şi intensitatea stagnărilor); aceste soluri au fertiliatate mijlocie, iar pentru îmbunătăţirea lor sunt indicate măsuri hidroameliorative (realizarea drenajelor interne);
• sol brun şi galben de pădure, slab mediu podzolit pseudogleizat, este întâlnit in zone deluroase fiind suportate de depozite luto- argiloase; solul are reacţie acidă, moderat puternic nesaturat in baze, iar impermeabilitatae depozitelor luto-argiloase face ca temporar apele din precipitaţii să stagneze producând pseudogleizarea; fertilitatea naturală este slab-medie datorită stagnarii apelor, a acidităţii, a lipsei de elemente nutritive; pentru mărirea fertilităţii se recomandă utilizarea îngrăşămintelor naturale, amendarea şi lucrări agrotehnice pentru eliminarea excesului de apă (realizarea drenajelor interne);
• pseudoendzine carbonatice sunt soluri bogate in humus şi profunde, cu o fertilitate naturală bună; apar pe versanţii însoriţi şi în zonele de alunecări;
• soluri cu eroziune excesivă carbonatică se află pe versanţii cu expunere sudică, materialaul parental fiind format din marne şi nisipuri carbonatice; au fertilitate scazută, pe aceste soluri se poate cultiva viţa de vie;
• pseudorendzine , eroziuni de suprafaţă, se găsesc in zonele cu alunecări in straturi; solurile au fertilitate variată în funcţie de valoarea agricolă a tipului de sol din componenţă;
• sol negru de fâneaţă se află în treimea inferioară a versanţilor cu expunere umbrită, în zone cu alunecări frecvente, asociindu-se în complexe cu alte soluri;sunt soluri cu o textură grea, sunt bogate in humus având orizont humifer profund , pentru ameliorarea lor se va proceda la executarea de drenări;
• sol gleic tipic este întâlnit în zonele depresionare ale luncilor se caracterizeaza printr-o vegetaţie higrofilă.